
când eram în germania îmi căram notebookul peste tot şi profitam de faptul că nimeni nu putea citi peste umărul meu notiţele mele insipide despre oameni şi great expectations. fetiş dus până la fantastica reuşită de a scrie cu antoine lângă mine, eu “traducându-i” ce scriam despre el gen “voievozii români” şi tot aşa. din notiţele mele denumite plastic în timp ce beam o cafea in alexanderplatz “basme berlineze”(mda, suna mai fancy în germană) reproduc
This is how things go. Sunt suficient de realistă încât să realizez că tot ce mi-am dorit în materie de super guys mă depăşeşte. Doctorand sorbonard în istorie, prea mult pentru mine.
Karma police
Antoine Odier
E chiar interesant să vezi cum muzica apropie oameni din ţări diferite, cel puţin din punct de vedere al stilului de viaţă. Apropouri stupide de tipul I owe you a coffee şi apoi un zâmbet tâmp de elev care întârzie la oră nu ajung. This is what you ll get. Cel puţin acum ştiu că ceea ce mi-am dorit mereu există. Asta e partea plină a paharului. Partea goală besteht darin, dass ich nach frankreich gehen soll um diese WunderMann zu finden. E aproape trist, dacă nu pun în ecuaţie cele 21 de milioane de oameni din românia. Poate nu e dracul atât de negru şi pot să găsesc şi varianta românească a lui odier. Îmi aminteşte incredibil de mult de Antoine thibault, tipul din les thibaults. Tocmai stau în bucătăria familiei finke, cea de la sulbsol şi ascult muzică cheesy[ de parcă aş fi pierdut 3 soţi deodată] în timp ce îmi fac temele. Îmi plac chiloţeii lui coloraţi Calvin Klein style, luni albaştri, marţi rainbow style etc. Cred că am împrumutat déjà o parte din gesturile lui, inclusiv buza de sus uşor ridicată când cineva gândeşte aidoma mie. E consecinţa faptului că wir stimmen in sehr viele bereichen zu. Nu mă pot gândi că viaţa noastră într-o casă berlineză pe turmstrasse ar fi plictisitoare. Când învăţăm împreuna în selbstlernzentrum am sentimentul ciudat că suntem împreună, dar nu în sensul de cuplu perimat, ci în sensul de cuplu de supercercetători în istorie. Visul meu, the ana dream, pare să aibă o finalitate. Sper că prietena lui ştie despre drumul Bordeaux. Ăla spre Santiago de compostella. Eh, el e un pic ungeselig, dar nu pot spune că e antisocial. E timid şi când spune tschuss, ana mă cam duc pe wesser ca un gheţar. Ah, încă o chestie faină: karolina, tipa din polonia, crede că sunt pe-aici un soi de sex simbol. Asta nu poate fi rău,nu ?:))
&
Amplasată pe o hartă suspectă, fluturându-mi picioarele peste franţa turcia şi rusia, am nimerit la 2 săptămâni cu vaporul depărtare. Die turkei. Similitudinile dintre sungu si mircea au izbucnit în tristeţuri virginale mergând spre subbovarisme, daca există aşa ceva. Ştiu că e cel puţin ridicol ce gândesc în unele momente şi e chiar stupid să cer acum să rămân un copil etern cu picioarele groase şi dosul cât china din moment ce anul trecut prin august eram chiar undeva la graniţa virgină curioasă und Femme. Mă bucur că am rămas virgina curioasă care se teme de schimbări în general, nu pentru că ar fi vorsichtlich, ci pentru că durează prea mult adaptarea, perioada de tranziţie. În sfârşit you have loved enough al lui cohen prinde sens… m., you have loved enough, now let me be the lover, lasă.mă pe mine să fiu aia care plânge cu altul în pat, lasă.mă să asemăn mirosul lui cu al tău, lasă-mă să-i aleg după chipul şi asemănarea ta. Ceea ce am visat nu are rost. S nici nu poate fi mai asemănător cu tine. Chitară, muse etc… nu e student la arte, dar nici tu încă. Debreţin, zimnicea… am impresia că stă mai aproape de mine decât tine. Also, mircea forgotten story… mirosul lui e peste tot, zâmbetul lui tatuat pe decolteul meu frustrat şi zbârnâind a „când o să fiu mare…”
regret că nu am scris mai mult şi mai bine în perioada aia. multe din aberaţiile respective se limitează la prozaisme cotidiene şi nu sunt cronici fidele a ceea ce a însemnat luna aia în viaţa mea.